CUM PUTEM SARBATORI DRAGOSTEA

Cum putem sărbători dragostea?

     Sfântul Mucenic Valentin este cinstit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, fiind amintit în calendarul ortodox la data de 30 iulie. Din nefericire, în absenţa unei culturi ortodoxe şi căzând pradă tradiţiei profane, multe persoane asimilează sărbătoarea sfântului cu data de 14 februarie. Ne aflăm însă, am putea spune, în faţa unui dublu paradox. Mai întâi datorită faptului că, deşi de "Valentine s Day" a auzit toată lumea, totuşi despre viaţa Sfântului Mucenic Valentin nu cunoaşte nimeni mai nimic. Pe de altă parte, cu toate că ziua de 14 februarie este dedicată unui "sfânt Valentin", totuşi calendarul ortodox nu leagă de această dată calendaristică nici un sfânt cu acest nume.

     Fundamentându-se pe o sărbătoare catolică, cu specific occidental, care odată cu trecerea timpului a căpătat accentuate valenţe profane, străine spaţiului ortodox, sărbătoarea Sfântului Valentin este denaturată şi transformată într-un eveniment de marketing şi într-o "sărbătoare fără sărbătorit". Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de videcător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Iar sărbătoarea lui, atât de dragă îndeosebi tinerilor, ar trebui să reprezinte un prilej cum nu se poate mai potrivit de rugăciune şi laudă aduse Mucenicului Valentin, ca unul care revarsă ajutorul său familiilor şi tinerilor de astăzi.

Valentin "cel puternic în credinţă..."

     Din punct de vedere etimologic, morfemul Valentin/ Valentina este un nume augural, de origine latină, explicat în mod tradiţional prin participiul verbului valere, care se traduce prin a fi puternic, a fi sănătos. Într-adevăr, prin credinţa sa energică, prin faptele sale deosebite, prin moralitatea exemplară şi prin activitatea pastoral-misionară ireproşabilă, Sfântul Mucenic Valentin a confirmat tăria şi puterea credinţei în Hristos, precum şi sănătatea vieţii comunităţii pe care el a păstorit-o cu atâta interes.  Un lucru ce trebuie subliniat este faptul că în calendarul Bisericii Ortodoxe întâlnim mai mulţi sfinţi cu acest nume. Amintim astfel pe Sfântul Mucenic Valentin, preotul din Roma, care a primit moarte mucenicească în jurul anului 268 şi pe care Biserica noastră îl sărbătoreşte în fiecare an la data de 6 iulie; pe Sfântul Mucenic Valentin, episcopul de Terni, de a cărui pătimire am amintit mai sus, cinstit de Biserica Ortodoxă la data de 30 iulie; pe Sfântul Mucenic Valens (Valent) diaconul, originar din localitatea Elia, Ierusalim, devenit martir în anul 309, pomenit de Biserica Ortodoxă pe data de 16 februarie.  De asemenea, cu numele de Valentin, Biserica Ortodoxă cinsteşte şi un sfânt episcop din Germania, secolul al IV-lea, considerat protector împotriva epilepsiei, precum şi o sfântă muceniţă pomenită în fiecare an la data de 10 februarie.

     Pot tinerii să sărbătorească zile ca Valentine s Day? Aceasta e întrebarea la care ar trebui să avem un răspuns. În general, nu sunt adeptul răspunsurilor categorice, căci viaţa însăşi este atât de complexă, încât rareori poţi să fii tranşant. De aceea, în ciuda caracterului pronunţat comercial, frivol şi fără nici o legătură cu religia creştin - ortodoxă, n-aș putea spune că  "e rău să sărbătorim Valentine s Day!" În vâltoarea stresului cotidian, deseori uităm să ne bucurăm de darul nepreţuit pe care ni l-a dat Dumnezeu în persoana soţului sau soţiei, de aceea un buchet de flori sau orice mică atenție poate constitui o bucurie legitimă pentru familie.  Trebuie însă să luăm aminte asupra înşelătoriei, căci, de dragul banilor sau al raiting-ului, valorile sunt răsturnate şi tinerii sunt îndrumaţi pe un drum greşit. Nici calendarul religios şi nici conţinutul sărbătorii nu justifică invocarea Sfântului Valentin. Citisem un articol în care cineva dorea să dăruiască de Valentine s Day o icoană, foarte frumoasă, care înfățișa un sfânt, ținând în mână o inimă, legată cu o panglică roșie și pe care scria ”Sfântul Valentin – Protectorul Îndrăgostiților”. Ne putem da seama din acest exemplu de pericolul pe care astfel de denaturări îl reprezintă pentru cineva mai puțin informat. Sper că nu vom ajunge să ne închinăm şi să venerăm în casele noastre sfinţi inventaţi, protectori ai unor relaţii sociale "moderne" şi emancipate? Taina căsătoriei este un lucru foarte serios şi vital pentru relaţia dintre bărbat şi femeie. Mimarea acestui act, prin ceremonii ludice, promovate chiar şi de unii primari, în piaţa publică, constituie o înşelare şi chiar o batjocură. În plus, certificatul de căsătorie pentru o zi întăreşte convingerea multora că totul se rezumă doar la o foaie de hârtie, iar căsătoria nu ar schimba sau ajuta cu nimic relaţia.

     Oferta comercială agresivă, constând în obiecte cu conotaţii sexuale, denaturează şi ea rostul relaţiei dintre bărbat şi femeie, transformând-o într-o goană după palmares, axată exclusiv pe trupesc şi pe material. În situaţia în care pe asemenea obiecte este înscris "Sfântul Valentin", vorbim chiar de blasfemie.

     Nu în ultimul rând, trebuie tras un semnal de alarmă, în privinţa presiunii sociale şi psihice uriaşe la care sunt supuşi cei singuri sau care nu au un partener. S-a văzut în anii trecuţi că numărul gesturilor dramatice creşte în preajma datei de 14 februarie. Când toate posturile tv şi radio au emisiuni dedicate îndrăgostiţilor, iar în piaţa publică se organizează concursuri de sărutări, iar tu eşti singur sau tocmai ai fost părăsit, sau, mai rău, ai rămas văduv... este foarte greu să nu fii afectat, trist sau chiar deznădăjduit.

     Cred că cel mai bine putem sărbători dragostea mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru darurile sale nepreţuite, fie că avem un soţ sau un logodnic, fie că îl rugăm pe Cel de Sus să ne hărăzească o pereche. Să-i cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi să-i chemăm în rugăciune pentru a ne ajuta în lucruri cu adevărat folositoare pentru trupurile şi sufletele noastre, ferindu-ne de formalisme şi de surogate.

Dragobetele

      Să nu uităm că în calendarul intercultural al poporului român se consemnează existența unei sărbători a iubirii cu rădăcini adânci în istoria multiseculară al acestui neam, si anume Dragobetele.  Dragobetele se sărbătorește pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 și 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian și gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia și a echinocțiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.

Hora de Dragobete

Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”.  Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți ...”. De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

În această zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar și de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

 Invatator: Ovidiu Lucian LUCA

IN MEMORIAM

DIRECTOR PROFESOR GHEORGHE CRETU

            S-a nascut in ziua de 4 iulie 1948, in localitatea Lisna, comuna Suharau, din parinti crestini Dumitru si Veronica, mai avand o sora. Pana la varsta de 3 ani, a crescut cu mama si cu bunica lui, tatal fiind plecat in armata. Numele de Gheorghe i s-a pus in amintirea unui frate de-al tatalui sau, acesta fiind un om bun, care si-a aparat cu onoare tara nemaintorcandu-se din cel de-al doilea Razboi Mondial. Dupa cum vom vedea, D-nul Gheorghe, a fost vrednic de numele primit, la randul sau fiind un om bun, gata oricand sa ajute pe aproapele.

            Clasele primare le-a urmat la Scoala din Lisna, urmand gimnaziul la Scoala din Smardan pana in clasa a VII-a de unde merge sa studieze in Dorohoi la Colegiul National “Grigore Ghica”-profil matematica.

            In anul 1969, sirul cronologic il gaseste pe D-nul Gheorghe la Facultatea de Matematica din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi pe care a absolvit-o dupa 4 ani, in 1973, dupa acest ciclu ajungand profesor de matematica la Smardan. Putem spune profesor de elita a acestei scoli, pregatind generatii si generatii de oameni care au ajuns oameni realizati.

            Si-a dat examenele pentru definitivatul in invatamant, gradul II si gradul I. Datorita capacitatii sale si implicarii intense in viata scolii, ajunge in anul 1987 director al Scolii Profesionale “Sf. Ap. Andrei”, hramul scolii fiind pus chiar de el. In functia de director, dintr-o cercetare vizuala doar, se poate constata ca D-nul Gheorghe nu a stat cu mana in san si s-a implicat profund la dezvoltarea scolii prin ateliere, intretinerea ei, infiintarea claselor IX-XIII seral, s-au facut renovari majore, a semnat un contract cu Fabrica de Confectii din Botosani, elevii promovabili sa poata lucra in fabrica, C.D.I., gradinita noua fiind proiect de viitor nu a mai fost finalizata. Fiind consilier parohial si un bun crestin, D-nul Gheorghe a dorit ca gardul scolii sa fie ca cel al Bisericii, cele doua institutii fiind in stransa legatura, ba chiar a dorit sa uneasca cele doua curti separandu-le printr-o portita caci zicea el: “este o binecuvantare ca scoala sa fie langa Biserica”. Troita din fata Scolii din Smardan a fost ridicata cu sprijinul D-lui Prof. Chiorescu Constantin din Cordareni, sotul unei colege de-a D-lui Gheorghe, in amintirea celor 100 de ani de la infiintarea scolii.

            Pana in anul 2005 a facut naveta Dorohoi-Smardan, ulterior asezandu-se in Smardan, fiind un om ordonat si disciplinar i-au placut ordinea si disciplina, a fost un iubitor de cultura, de flori, gospodar, meticulos, tenace, calm. Daca ar fi trait ar fi iesit la pensie in luna martie a.c., fiind un slujitor al scolii si al culturii in general. La Lisna, localitatea natala, a contribuit la ridicarea unei troite in fata Bisericii, prin temelia pusa de el.

            Familia a insemnat pentru dumnealui  “biserica de acasa”, universul in care isi destainuia iubirea atunci cand nu era in scoala. Si-a iubit membrii familiei mai mult decat pe el insusi, neexistand pentru el “nu pot”, “nu vreau”, “nu am timp”, din iubire construiindu-i nepotului sau o casuta dupa cum acesta si-a dorit-o in curte.

            In urma acestui mare om de cultura din satul Smardan au ramas realizarile sale si indurerata familie: sotia – D-na Verginia (Coca), baiatul sau – Virgil,  nora sa – Irina si nepotul – Stefan. A lasat in urma o intreaga comunitate prin moartea-i fulgeratoare care la un an de la trecerea sa in nefinta se roaga pentru odihna si mantuirea sufletului sau. Este ingropat in cimitirul Bisericii din Smardan, langa clopotnita noua in semn de pretuire nu facandui-se un favor ci pentru faptul ca a meritat. Rugam si noi, Preotul Grigore Andrei Silviu cu familia dimpreuna cu enoriasii parohiei Smardan ca Dumnezeu in marea-I iubire de oameni sa odihneasca sufletul robului Sau Gheorghe in loc luminat, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit in vecii vecilor. AMIN!

"Liturghie dupa liturghie"

          Astazi, 13 ianuarie 2013, dupa terminarea Sfintei si Dumnezeiesti Liturghii, in Biserica Parohiei Smardan, a avut loc una din intrunirile organizate de preotul paroh Grigore Andrei Silviu cu copiii din Smardan. La intrunire, copii de varste mai mici au desenat ceea ce inseamna pentru ei “Liturghie dupa liturghie”, in timp ce, tinerii de varste adolescentine au cantat cantece bisericesti, laudandu-L pe Dumnezeu si pe Sfinti si multumind pentru toate. In final toti cei prezenti au primit de la preotul paroh mai sus amintit cate o iconita cu Mantuitorul Hristos si foaia parohiala ce se editeaza pentru fiecare duminica pentru toti credinciosii si au ascultat cu atentie sporita sfaturile, indrumarile si cuvintele pline de invatatura a pastorului lor duhovnicesc.

            Aceste intruniri au loc la Smardan de trei ori pe saptamana sub genericul “Liturghie dupa liturghie” si sunt organizate in parteneriat cu Primaria si cu Azilul de batrani din comuna Suharau.

Pentru mai multe imagini accesati: "Liturghie dupa liturghie"

BOBOTEAZA

                Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătorește botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului, încărcate de practici magice și obiceiuri agrare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei și a focului. În grecește, cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie care se traduce prin "Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.

                    ^{Pentru mai multe imagini de la Boboteaza, din satul Smardan, dati click pe linkul de mai jos:}

^{BOBOTEAZA LA SMARDAN}