DIRECTOR PROFESOR GHEORGHE CRETU
S-a
nascut in ziua de 4 iulie 1948,
in localitatea Lisna, comuna Suharau, din parinti
crestini Dumitru si Veronica, mai avand o sora. Pana la varsta de 3 ani, a
crescut cu mama si cu bunica lui, tatal fiind plecat in armata. Numele de
Gheorghe i s-a pus in amintirea unui frate de-al tatalui sau, acesta fiind un
om bun, care si-a aparat cu onoare tara nemaintorcandu-se din cel de-al doilea
Razboi Mondial. Dupa cum vom vedea, D-nul Gheorghe, a fost vrednic de numele
primit, la randul sau fiind un om bun, gata oricand sa ajute pe aproapele.
Clasele
primare le-a urmat la Scoala
din Lisna, urmand gimnaziul la
Scoala din Smardan pana in clasa a VII-a de unde merge sa
studieze in Dorohoi la Colegiul National
“Grigore Ghica”-profil matematica.
In
anul 1969, sirul cronologic il gaseste pe D-nul Gheorghe la Facultatea de
Matematica din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi pe care a
absolvit-o dupa 4 ani, in 1973, dupa acest ciclu ajungand profesor de
matematica la Smardan. Putem
spune profesor de elita a acestei scoli, pregatind generatii si generatii de
oameni care au ajuns oameni realizati.
Si-a
dat examenele pentru definitivatul in invatamant, gradul II si gradul I. Datorita
capacitatii sale si implicarii intense in viata scolii, ajunge in anul 1987
director al Scolii Profesionale “Sf. Ap. Andrei”, hramul scolii fiind pus chiar
de el. In functia de director, dintr-o cercetare vizuala doar, se poate
constata ca D-nul Gheorghe nu a stat cu mana in san si s-a implicat profund la
dezvoltarea scolii prin ateliere, intretinerea ei, infiintarea claselor IX-XIII
seral, s-au facut renovari majore, a semnat un contract cu Fabrica de Confectii
din Botosani, elevii promovabili sa poata lucra in fabrica, C.D.I., gradinita noua
fiind proiect de viitor nu a mai fost finalizata. Fiind consilier parohial si
un bun crestin, D-nul Gheorghe a dorit ca gardul scolii sa fie ca cel al
Bisericii, cele doua institutii fiind in stransa legatura, ba chiar a dorit sa
uneasca cele doua curti separandu-le printr-o portita caci zicea el: “este o
binecuvantare ca scoala sa fie langa Biserica”. Troita din fata Scolii din
Smardan a fost ridicata cu sprijinul D-lui Prof. Chiorescu Constantin din
Cordareni, sotul unei colege de-a D-lui Gheorghe, in amintirea celor 100 de ani
de la infiintarea scolii.
Pana
in anul 2005 a
facut naveta Dorohoi-Smardan, ulterior asezandu-se in Smardan, fiind un om
ordonat si disciplinar i-au placut ordinea si disciplina, a fost un iubitor de
cultura, de flori, gospodar, meticulos, tenace, calm. Daca ar fi trait ar fi
iesit la pensie in luna martie a.c., fiind un slujitor al scolii si al culturii
in general. La Lisna,
localitatea natala, a contribuit la ridicarea unei troite in fata Bisericii,
prin temelia pusa de el.
Familia
a insemnat pentru dumnealui “biserica de
acasa”, universul in care isi destainuia iubirea atunci cand nu era in scoala.
Si-a iubit membrii familiei mai mult decat pe el insusi, neexistand pentru el
“nu pot”, “nu vreau”, “nu am timp”, din iubire construiindu-i nepotului sau o
casuta dupa cum acesta si-a dorit-o in curte.
In
urma acestui mare om de cultura din satul Smardan au ramas realizarile sale si
indurerata familie: sotia – D-na Verginia (Coca), baiatul sau – Virgil, nora sa – Irina si nepotul – Stefan. A lasat
in urma o intreaga comunitate prin moartea-i fulgeratoare care la un an de la
trecerea sa in nefinta se roaga pentru odihna si mantuirea sufletului sau. Este
ingropat in cimitirul Bisericii din Smardan, langa clopotnita noua in semn de
pretuire nu facandui-se un favor ci pentru faptul ca a meritat. Rugam si noi,
Preotul Grigore Andrei Silviu cu familia dimpreuna cu enoriasii parohiei
Smardan ca Dumnezeu in marea-I iubire de oameni sa odihneasca sufletul robului
Sau Gheorghe in loc luminat, unde nu este nici durere, nici intristare, nici
suspin, ci viata fara de sfarsit in vecii vecilor. AMIN!

1 comentarii:
Foarte frumoase și adevărate sunt cuvintele,dar mai ales,însușirile bunului nostru director,spun eu,o fostă învățătoare de la Școala Suharău,care mi-am început serviciul și,totodată, cariera în învățământ,sub îndrumarea acestui deosebit om și director.Am învățat multe de la el ,am fost sprijinită și îndrumată,ca un bebeluș,care face primii pași,fiindu-mi ca un tată de serviciu,toți acești ani,cat am profesat la Suharău.Îmi amintesc această perioadă cu mult drag și nostalgie,regretând că am plecat de aici...dar nu am avut de ales,mutându-mă...
A fost o veste groaznică și de necrezut,aceea cum că a murit fostul meu bun îndrumător,drept pentru care nu am conceput să nu merg,pentru a-l vedea ultima dată,înainte de a se muta trupul său în pământul Smârdanului,satul său iubit.
Acum,când ar fi trebuit să sărbătorim ziua lui,nu putem decât să spunem Dumnezeu să-l ierte și să îl numere printre oamenii cei buni din Împărăția Sa,iar familiei sale îi doresc multă putere să treacă mai ușor peste această grea condiție,de a nu-l avea printre ei pe cel care a fost un soț ,tată și bunic iubitor,dar să se gândească la faptul că el rămâne în amintirea noastră și face parte din istoria comunei Suharău,rămânând în inima acesteia și cu trupul,dar și cu sufletul!
Cu respect,compasiune și regrete,cea care a fost învățătoare sub coordonarea sa,Bălinișteanu,căsătorită Cojocariu,Simona.
Trimiteți un comentariu